Psihoeducația – generalități și importanță
Psihoeducația se referă la intervenția terapeutică bazată pe dovezi, adresată pacienților si familiei acestora, menită să le ofere acestora informațiile și suportul necesar pentru a înțelege și a face față unei boli mentale. Psihoeducația oferită pacienților și familiei acestora, ar trebui să le etaleze acestora variante de rezolvare a anumitor probleme, variante de comunicare eficientă și resursele de a crea un mediu suportiv și empatic pentru pacient.
Informațiile oferite pacientului cu privire la afecțiunile acestuia, precum și o mai bună cunoaștere a posibilelor simptome și a efectelor acestora asupra vieții sociale, personale și profesionale, reprezintă o etapă esențială a facilitării dezvoltării unei abilități de a face față provocărilor ce vor urma. Familia și suportul acesteia reprezintă, în cele mai multe cazuri, o garanție cu privire la aderența terapeutică a pacientului precum și un bun indicator al recăderilor.
Psihoeducația este cea care crește aderența terapeutică, concept foarte dezbătut în psihiatria prezentului. Aderența terapeutică poate fi scazută prin:
- venit inadecvat;
- educaţie insuficientă, atât medicală (pacientul nu a înţeles importanţa respectării indicaţiilor medicale şi a regimului igieno-dietetic) cât şi personală (pacientul nu poate descifra numele sau orarul de administrare al medicamentelor);
- ideea că i s-a recomandat un număr de medicamente prea mare sau că medicaţia prescrisă nu-i este de folos.
- prezenţa barierelor fizice şi psihice.
Pricipalele obiective ale psihoeducației sunt:
- prezentarea eventualelor simptome;
- expunerea unor semne ale unei eventuale recăderi sau ameliorări;
- informarea pacientului și a familiei acestuia cu privire la evoluție și prognostic, atât pe termen scurt cât și pe termen lung;
- clarificarea unor nelămuriri și corectarea eventualelor idei preconcepute cu privire la afecțiunile psihiatrice, care ar putea sta la baza unei stigmatizări a pacientului;
- stabilirea unor metode sau variante de abordare acceptabile, precum și sublinierea variantelor inacceptabile de abordare a unui pacient psihiatric;
- facilitarea comunicării cu un pacient psihiatric;
- expunerea opțiunilor de tratament medicamentos, precum și prezentarea posibilelor efecte adverse ale acestora;
- protejarea sau îmbunătățirea, cu ajutorul familiei, a vieții personale și profesionale a pacientului.
Putem vorbi despre psihoeducație ca fiind o modalitate preventivă, deși ea cuprinde și aspecte curative și de reabilitare. Psihoeducația poate fi organizată ca activitate separată – acest lucru este valabil în primul rând pentru toate formele de psihoeducație pentru persoane care (încă) nu au cerut în mod explicit ajutor și/sau în cazul activităților preventive. Ea este o componentă necesară, indisolubilă, a psihoterapiei.
Nu este recomandabil să disociem această psihoeducație de programul de tratament. Psihoeducația nu înlocuiește terapiile existente, ea este doar o completare a lor sau le oferă sprijin. De asemenea, este important de reținut că în cele mai multe cazuri psihoeducația nu este suficientă pentru tratarea tulburărilor, dar – pe lângă medicație – ea constituie o parte esențială din procesul de tratament.
Psihoeducația este bine să constituie un aspect „obligatoriu” al tratamentului în patologia psihotică, alături de componenta farmacologică și de alte intervenții psihoterapeutice. Un program psihoeducativ poate constitui o pregătire ideală pentru ceea ce urmează după internare. Atâta timp cât există suprapuneri între psihoeducație și psihoterapia de grup, modalitatea de grup este la fel de eficientă ca și cea individuală (Van der Stel, 2002).
Psihoeducația se desfășoară sub forma unor sesiuni de aproximativ o oră fiecare și în grupuri de maxim 10 persoane. Se poate desfășura cu grupuri de pacienți cu același diagnostic de boală sau nu, sau cu familile persoanelor cu probleme psihice. Sesiunile sunt structurate astfel încât să permită un grad crescut de interactivitate și răspunsuri personalizate. Cursul va fi susținut de către o echipă completă formată din: medic psihiatru și psiholog clinician.
Temele sesiunilor sunt alese de echipă și se referă la:
- Cum recunosc o boală psihică?
- Ce trebuie să știu despre tratamentul unei boli psihice?
- Cum pot obține ajutor pentru boala pe care o am?
- Cum pot preveni boala pe care o am?
Acestea sunt câteva teme de discuție care se pot stabilii cu privire la ședințele de psihoeducație.
Rezultatele obținute de către psihoeducație sunt următoarele:
- aduce o contribuție importantă la procesul de refacere, orientat spre un mod de viață mai echilibrat;
- oferă tratamentului o mai mare eficiență: medicamentele nu dau rezultate dacă nu sunt însoțite de discuții cu caracter practic;
- este în general privită ca o activitate ce presupune cheltuieli reduse pentru personalul medical.
Psihoeducația este cea care asigură o mai bună aderență terapeutică, evitând practic recăderile și scăzând numărul de internări.