Terapie care utilizează activitatea în vederea readaptării fizice și mintale.

Scopul ergoterapiei este de a le reda bolnavilor independența fie dându-le posibilitatea să se adapteze la deficitul lor, fie participând la ameliorarea stării lor. Indicațiile ei sunt foarte largi: boli mintale, infirmități motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afecțiuni reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exista, de asemenea, o ergoterapie preventiva care vizează evitarea spitalizării, îndeosebi pentru persoanele în vârsta.

    Ergoterapia reeducativă-readaptativă utilizează acțiunea ca mediator pentru a ajunge la un obiectiv dat (căutarea unei mai bune coordonări, reînvățarea acțiunilor zilnice.). Pe aceasta baza, orice activitate (activități de captare a atenției, de exprimare, scris, jocuri; reînvățarea gesturilor vieții zilnice; activități de tip profesional de toate tipurile etc.) este folositoare, în măsura în care poate ajuta pacientul să se adapteze la posibilitățile sale. Aceasta mediere permite să se observe și să se analizeze problemele pe care le pune boala în cauză, apoi să se propună o soluție.

        Ergoterapia preventivă vizează sfătuirea pacientului în ce privește activitățile cotidiene și amenajarea locuinței pentru a-i permite să-și asume deficitul sau boala, rămânând integrat în mediul său de viață.